„De-aproape, lucirile sunt scuturi și arme, cizme și pieptare, iar oștenii – niște uriași. Cu fețe tăbăcite de vreme, cu chici ciudate, împletite și rase deopotrivă, n-au nevoie de arme de înfricoșători ce sunt, însă omul înfierătat din mijlocul lor, cu obrazul lui curat și zâmbetul limpede, îmi aduce răsuflarea la loc. Nu-i deloc de lepădat Comitele ăsta, mărturisesc și ochii lucioși ai Lisavetei, iar eu mă resemnez.
Nu-i loc de întors, n-a fost niciodată."
„De-aproape, lucirile sunt scuturi și arme, cizme și pieptare, iar oștenii – niște uriași. Cu fețe tăbăcite de vreme, cu chici ciudate, împletite și rase deopotrivă, n-au nevoie de arme de înfricoșători ce sunt, însă omul înfierătat din mijlocul lor, cu obrazul lui curat și zâmbetul limpede, îmi aduce răsuflarea la loc. Nu-i deloc de lepădat Comitele ăsta, mărturisesc și ochii lucioși ai Lisavetei, iar eu mă resemnez.
Nu-i loc de întors, n-a fost niciodată."
Ficțiune Istorică cu elemente de Fantasy · 466 pagini · Cișmigiu Books, 2025
Când, în 1222, o cometă aprinde cerul și îi șoptește lui Ginghis Han să cucerească Europa, Țesătoarea urzește destine mărunte la marginea continentului, în Transilvania. Povestea din roman ia amploare în 1232 și se oprește peste ani, în momentul în care armata mongolă ajunge la porțile Transilvaniei.
În 1232, Lana e o tânără și nepricepută moștenitoare a unui vestit clan de vrăcițe din Sălaj. Când descântecele ei scapă de sub control și pun comunitatea în pericol, ea e nevoită să plece în lume. Își propune să-și caute tatăl necunoscut, un oaspete latin aciuit în Oradea. Un mic ciobănaș o ajută pe drum, însă în inima ei își face loc tristul Nicolae, un fecior de Voivod, pe care îl urmează în Borod.
În curând e prinsă între dragostea pentru Nicolae și disprețul acestuia pentru femeile magice, între jurământul de-a nu descânta și căutarea prieteniei. Iar când o epidemie misterioasă o determină să descânte, se trezește în calea ambițiilor unei jupânițe.
Jupânița Clara, soția fiului cel mare al Voivodului, n-a putut moșteni averea tatălui său ortodox, așa c-a jurat să lupte pentru o poziție mai înaltă în voivodat și regat, recurgând la orice mijloace pentru asta, inclusiv să scape de mica vrăciță. Datorită intrigilor ei, Lana poartă fierul înroșit în catedrala din Oradea, trecând prin cruda "Judecată a lui Dumnezeu", iar suferința îi dezleagă puterile de vrăciță.
Însă Jupânița Clara nu se oprește aici. Când iubirea Lanei pentru fiul de voivod se reînnoiește, Clara se răzbună pe întregul clan de vrăcițe. În schimb, dacă până acum Lana a lăsat lucrurile rele să se întâmple, acceptându-și soarta, acum ripostează. De câte ori cei dragi sunt în pericol, acționează cu armele aparte pe care le stăpânește.
Se știe că de câte ori cerurile se deschid, oamenii pot atinge lumea sălbăticiunilor. Dar poți trăi cu moartea în minte, ca lupii, fără să fii unul din ei?
„Anul Lupilor” este un roman istorico-fantastic care îmbină cu măiestrie cercetarea documentară cu imaginația narativă. Ina David reușește să ne transporte în vremea năvălirilor mongole din 1241, oferind o perspectivă captivantă asupra evenimentelor care au marcat istoria Transilvaniei...
Citește mai multArticol pe Oradea în Direct despre „Anul Lupilor” - debutul fascinant al prozatoarei Ina David. O incursiune în universul captivant al romanului istoric care îmbină realitatea medievală cu elemente fantastice, oferind cititorilor o experiență de lectură memorabilă...
Citește mai mult„În flăcările care te transformă: Anul Lupilor” - O analiză profundă a romanului care explorează teme universale precum curajul, supraviețuirea și transformarea personală în fața adversității. Cartea reușește să captiveze prin autenticitatea personajelor și profunzimea narațiunii istorice...
Citește mai mult
Anul Lupilor este romanul meu de debut, iar povestea scrierii lui e strâns legată de biografia mea de Căutător de Povești.
Dar s-o iau de la început. Născută într-un orășel muncitoresc de pe malul Arieșului, cu rădăcini materne în Sălajul tradițional, căutările copilăriei m-au transformat dintr-o devoratoare de SF și Fantasy – cât de cât accesibile în comunism –, în inginer IT cu tot felul de poezii și texte ascunse prin sertare.
Nu era destul. După revoluție am studiat psihologia, care mi-a deschis ușa spre o înțelegere mai bună a personajelor și o dorință tot mai acută de a fi nu doar cititor.
Viața m-a adus în Oradea, așa că, pe de altă parte, am încercat să pătrund esența locului, să-i înțeleg istoria multietnică, ciclurile de mărire și decădere. Ca să înțeleg cum a ajuns la splendoarea de azi, am luat-o de la început.
Cum prima distrugere a orașului s-a datorat năvalei mongole din 1241, iar un călugăr italian ne-a lăsat moștenire povestea și prima descriere a orașului de pe Criș, pornind de la mărturia lui, am explorat istoriile ascunse sau pur și simplu uitate ale celor care au trăit aici.
Iar pentru că în pandemie am primit cadou un curs de scriere creativă online, personajele mele, reale sau imaginare, s-au așezat în poveste și-au reușit să iasă din sertar.